Paradoxul iubirii tomnatice

images-1La brațul tău, o nouă doamnă,
Trăiește acum o altă toamnă.
Pe deget voi purtați inel,
La piept mă strânge- un alt el.

Și mâna ei în mâna ta
ferită-i de privirea mea.
Ș-obrazul meu lângă al lui
nu frânge inima nimănui.

Și acum iubirea nu-i amară,
Nu-i vreo trăire virtuală,
Și  nici distanța nu mai pare
doar pentru păsări călătoare

Ș-atunci, noi oare ce-am trăit?
Poate ai iubit-poate am iubit…
A fost iubire trecătoare
pierdută-n toamna noastră… Oare?

Publicat în Colț de suflet (jocuri de cuvinte) | Lasă un comentariu

Unii… alții… distrug…

544163_538437489574018_1413010238_nUnii oameni distrug totul într-o clipă…
De o singură clipă au nevoie pentru a semăna ură, acolo unde câteva secunde în urmă a fost iubire nemărginită și necondiționată…Alți oameni distrug vieții, frustrați de nereușita propriei fericiri, jonglează cu fericirea altora de parcă ar fi a lor, având siguranța obsesivă că știu mai bine să organizeze viața altora, decât propria viață…

Unii oameni sunt dureros de influențabili, alții profită mișelește de acest fapt și dictează ordine… ordine care odată respectate, ucid visele în fașă, sugrumă încrederi și asfixiază iubiri… Iubiri care, din păcate, nu mai pot fi resuscitate apoi, când unii oameni se trezesc la realitate și pricep că au procedat ticălos de nedrept…

Ce se întâmplă cu ceilalți oameni?
Ei nu realizează niciodată că au greșit… că au distrus fericirea celor pe care chipurile-i iubesc… Acești oameni calcă pe cadavrele unor fericiri și apoi… plâng și imploră cerul să reverse fericire asupra oamenilor dragi fără să gândească că vina nu-i a cerului… vina le aparține…!
Unii oameni influențează… alții dacă ar iubi suficient nu s-ar lăsa influențați…

Unii și cu alții distrug vieți, iar iubirile… iubirile se sinucid…

Publicat în Poveşti perfecte despre o femeie imperfectă | Lasă un comentariu

Retrospectivă

voleÎn ochii tăi sunt un trofeu
Prea greu de cucerit
Și după ce o să-l obții
Tu o să uiți că mai iubit…

În ochii mei ești înc-un val
ce se sparge de-o stâncă…
N-ai cum să mă uimești
cu sentimente de-o secundă…

În ochii ei tu ești lumina
Ce învinge întunericul
Și inima-i zdrobită pare,
Să-l uite pe nemernicul

În ochii lui eu sunt altar
Și înger dacă vrei…
Căci fericirea lui pe lume
O regăsește-n ochii mei..

În  ochii lor nu există noi…
Căci tu ești soare, iar eu-lună…
Și  fiecare a cucerit,
O altă inimă nebună…

În ochii mei nu mai exiști
Căci te-ai pierdut în mare…
În ochii tăi am fost mereu…
O pasăre călătoare…

Publicat în Colț de suflet (jocuri de cuvinte) | Lasă un comentariu

Îmi fac valiza…

fata-rochie-valizaO să plec de lângă tine în ziua în care n-o să-mi mai oferi atenție… în ziua în care alte lucruri vor deveni mai importante – viața ta va deveni pustie…

Într-o zi o să obosesc de explicații… într-o zi n-o să mai conteze că ai făcut acele lucruri pentru mine, ci doar că le-ai poziționat la un nivel superior mie… Ah, și simt cum acea zi se apropie din ce în ce mai mult, zădarnic încerc s-o îndepărtez, căci tu involuntar o grăbești…

Eu îmi fac valiza, tu pregătește-te… n-aș vrea să suferi…

Publicat în Jurnalul Anei | Lasă un comentariu

Iubește-mă azi…

1010988_682560361787738_969839649_nMi-ai jurat de-atâtea ori c-o să mă iubești toată viața… și tot de -atâtea ori, te-am rugat să n-o mai faci niciodată…

Iartă-mă, dar nu cred că o femeie ca mine ar putea fi iubită o viață întreagă… Exact așa cum nu cred niciun bărbat, atunci când vine vorba de iubire… Voi, credeți că femeile iubesc cu urechile și de aceea încercați să le mințiți frumos și uneori chiar vă reușește, dar nu… nu cu mine…

Știu, poate că ești sincer și poate că ai intenția să mă iubești o viață întreagă, doar că tu nu ai de unde să știi ce îți rezervă viitorul… Poate că mâine vei întâlni o altă femeie splendită, care-ți va face sângele să clocotească în vene… și vei pleca… și eu te voi înțelege… Sau poate că, chiar eu, mă voi simți mai în siguranță lângă un alt bărbat… tu să mă întelegi…

Nu vreau promisiuni învăluite în necunoscut…. Iubește-mă azi cu toată intesitatea inimii, mâine ar putea fi prea târziu… sau poate prea devreme…

Publicat în Jurnalul Anei | Lasă un comentariu

În căutarea bărbatului perfect

de-ziua-indragostitilor-alege-buchetul-perfect-wuif30zfxgNu știu cum facem, noi, femeile, dar în căutarea bărbatului perfect ne cam pierdem uneori pe drum…. Călcăm prin cioburile unor relații, alergăm după iluzii și avem vaga bănuială că merităm cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai bogat… cel mai bărbat din lume! Ca într-un final să ne dezamăgim și să ne plângem de milă, gândindu-ne că n-avem noroc și că de fapt nici nu există BĂRBAȚI PERFECȚI…

Însă, cele care greșesc din start suntem chiar noi și asta pentru că de multe ori, atunci când ne implicăm într-o relație nici măcar nu încercăm să cunoaștem bărbatul de lângă noi… Nu-l acceptăm ca atare, cu tot cu defecte și calități, cu temeri și învingeri, cu bucurii și tristeți… Nu, noi avem amprentat în creier prototipul bărbatului perfect… bărbatul care doar TREBUIE…. să fie, să facă, să dreagă etc… TREBUIE ȘI ATÂT…

Puține dintre noi se găndesc la faptul că BĂRBATUL oricât de PERFECT ar fi, nu doar  TREBUIE să ofere, ci ARE NEVOIE să și primească…

Și aici, apare mare dilemă: „Cum bărbatul perfect nu e robot?” Păi bine că nu, de aceea atunci când standardizați bărbatul perfect în crierașul vostru, gândiți-vă dacă vă ridicați la nivelul acelor așteptări… Dacă da, atunci succes în descoperirea lui, dacă nu, mai coborâți din cerințe…

Și da, există bărbați perfecți, fără a se insista însă asupra unei definiții generale… Bărbatul tău poate fi perfect doar pentru tine, nu și pentru restul lumii…

PS: Articolul poate fi valabil și în cazul bărbaților, care sunt în căutarea femeii perfecte!

Publicat în Jurnalul Anei | Lasă un comentariu

Iartă-mă

388587_251456258260536_762114215_nIartă-mă, că-mi strâng…
părul  în coc,
mai des decât l-aș lăsa să-mi acopere umerii,
împovărați – de prea mult „nu pot”!

Iartă-mă, că mă vezi dese ori în bascheți,
că blugii îmi sunt aliații perfecți,
Că n-am curajul să port
rochii mulate ce sugrum-al meu corp…

Iartă-mă că prefer rochiile vaporoase,
Ce-mi acoperă timide genunchii,
Și nu îmi lasă…
sănii și picioarele la vedere – să cucerească!

Iartă-mă, că nu știu să-mi ascund
chipul după măști…
Și că încerc să sorb
fericirea din cești…

Iartă-mă ,că nu știu să ofer
dragoste din interes
Și că-mi asum,
tot ce mi-a fost dat și am ales…

Iartă-mă, că mă încăpățânez
să fiu naturală…
Și că încerc să detronez
femeia superficială…

Iartă-mă că ți-am dat peste cap
orice standarde…
Și că nu mai înțelegi,
ce înseamnă femei stilate…

Iartă-mă, că sunt o altfel de cochetă,
că nu mă vând pentr-o monedă,
Căci  sunt doar o femeie…
perfect de IMPERFECTĂ

Publicat în Colț de suflet (jocuri de cuvinte) | Lasă un comentariu